Cum se prinde un roi de albine și, mai ales, de ce pleacă albinele de acasă?

Să vezi câteva mii de albine adunate grămadă pe o creangă poate fi o experiență destul de… memorabilă. Primul impuls este probabil să păstrezi o distanță considerabilă.

Pentru un prisăcar însă, imaginea spune cu totul altă poveste: a roit o familie de albine.

Și începe operațiunea de recuperare.

Dar de ce ar pleca albinele dintr-un stup în care aveau deja casă, hrană și faguri? Și, dintre toate albinele acelea, cum o găsește prisăcarul pe regină?

Ei bine, aici începe partea interesantă.

De ce pleacă albinele din stup?

Pentru că așa se înmulțesc familiile de albine.

Roirea este un proces natural. Primăvara și la începutul verii, când există hrană din belșug, o familie puternică poate crește spectaculos. Stupul devine aglomerat, iar colonia începe să se pregătească pentru „divizare”.

Albinele cresc viitoare regine în celule speciale, numite botci.

Iar apoi se întâmplă ceva ce pare contraintuitiv: regina bătrână este cea care pleacă.

Ea părăsește stupul împreună cu o parte foarte mare dintre albinele lucrătoare – adesea în jur de jumătate sau chiar mai mult din populația coloniei. În stupul vechi rămân puiet, rezerve de hrană, albine și una sau mai multe viitoare regine.

Practic, dintr-o familie apar două.

Și unde se duc toate albinele acelea?

Surpriza este că, atunci când ies din stup, de multe ori nici ele nu știu încă unde vor locui.

Roiul zboară de regulă o distanță relativ mică și se așază temporar undeva: pe creanga unui copac, într-un arbust, pe un gard, pe un stâlp sau chiar pe diverse obiecte din gospodărie.

Albinele se strâng într-un ciorchine compact.

Undeva, în mijlocul acelei mase de albine, se află regina.

Între timp, albinele cercetașe pleacă în recunoaștere. Ele caută un loc potrivit pentru noua casă – de exemplu, scorbura unui copac sau o altă cavitate suficient de mare și protejată. Roiul poate rămâne în locul provizoriu de la câteva minute până la câteva zile.

Așadar, dacă vezi un asemenea „ciorchine” atârnând de o creangă, nu înseamnă neapărat că albinele și-au făcut stup acolo.

Cel mai probabil sunt în tranzit.

Dar nu sunt periculoase?

Imaginea câtorva mii de albine într-un singur loc arată impresionant, însă roiurile sunt, în general, mai puțin defensive decât o colonie instalată într-un stup.

Motivul este simplu: nu au încă un cuib cu puiet și rezerve pe care să-l apere. În plus, înainte de plecare, albinele își umplu gușa cu miere pentru că pornesc la drum cu provizii.

Asta nu înseamnă că este o idee bună să încercăm să le prindem singuri.

Un roi se lasă în pace și se cheamă un apicultor cu experiență.

Bun. Și cum se prinde roiul?

Dacă roiul este accesibil, prisăcarul pregătește o ladă, o cutie de transport sau direct un stup în care albinele pot fi instalate.

Apoi roiul este scuturat sau desprins cu grijă în recipient.

Și aici apare personajul principal al întregii povești:

regina.

Nu este obligatoriu ca prisăcarul să o găsească pe regină, să o ia delicat între două degete și să o așeze în cutie ca pe regina de pe tabla de șah.

De multe ori, comportamentul celorlalte albine îi spune dacă operațiunea a reușit.

Dacă regina a ajuns înăuntru, celelalte albine tind să se adune în jurul ei și să intre în noul adăpost. Dacă regina a rămas pe creangă, roiul se poate strânge din nou în jurul ei.

De aceea, pentru prisăcar, nu este suficient să „adune niște albine”. Important este ca regina să ajungă împreună cu colonia.

În cazul roiurilor aflate la îndemână, una dintre metodele obișnuite este tocmai scuturarea lor într-o cutie și mutarea ulterioară într-un stup.

Regina chiar conduce toate albinele?

Aici avem un mic mit de demontat.

Numele de „regină” ne face să ne imaginăm că ea este șefa stupului: dă ordine, decide când se pleacă și celelalte câteva zeci de mii de albine execută.

În realitate, colonia funcționează mult mai interesant.

Regina are un rol reproductiv esențial și produce feromoni care influențează profund organizarea familiei, dar multe dintre deciziile coloniei rezultă din comportamentul colectiv al albinelor.

Inclusiv pregătirea roirii.

Când colonia devine foarte numeroasă și semnalul feromonal al reginei nu mai circulă la fel de eficient prin stup, lucrătoarele încep să crească noi regine.

Mai mult, înaintea roirii, lucrătoarele reduc hrănirea reginei. Abdomenul acesteia se micșorează, depunerea ouălor scade și regina devine suficient de ușoară pentru a putea zbura.

Cu alte cuvinte, „regina” este extrem de importantă.

Dar stupul nu este o monarhie.

Și ce se întâmplă cu stupul din care au plecat?

Acolo se pregătește următoarea generație.

Din botcă va ieși o regină tânără. O regină se dezvoltă extraordinar de repede: aproximativ 16 zile de la ou la adult, față de aproximativ 21 de zile pentru o lucrătoare.

Dacă apar mai multe regine, situația devine dramatică. Prima ieșită poate distruge reginele încă aflate în botci, iar dacă două regine ajung să iasă, se pot lupta până când rămâne una singură.

Regina tânără va face apoi zborurile de împerechere, se va întoarce în stup și, dacă totul merge bine, va începe să depună ouă.

Familia veche își continuă astfel existența.

Iar regina bătrână, împreună cu roiul plecat, începe o familie nouă.

De fapt, când vezi un roi, vezi o familie care se mută

Poate tocmai asta este partea cea mai frumoasă.

Privit din afară, roiul pare haos: mii de insecte zburând în toate direcțiile.

Privit mai atent, este exact opusul.

Este una dintre strategiile prin care colonia de albine se reproduce și supraviețuiește. O parte rămâne. O parte pleacă. Una dintre regine continuă povestea în stupul vechi, cealaltă începe o colonie nouă.

Iar uneori, înainte ca albinele cercetașe să găsească următoarea casă, apare un prisăcar.

Și le oferă una gata făcută.

În clipul de mai jos puteți vedea cum arată, în realitate, prinderea unui roi de albine.

[VIDEO – prinderea roiului]

Iar dacă vreți să descoperiți mai multe despre viața albinelor, la Taină Vie povestim despre stup, regină, lucrătoare, miere și toate mecanismele uimitoare prin care câteva zeci de mii de indivizi reușesc să funcționeze ca o singură familie.